Roua

Imi lacrimau ochii din pricina vorbelor ca o mie de cutite ce ma strapungeau
Iar tu te agitai nestiind cum sa faci sa-mi dispara roua de pe gene
Dar erau de'ajuns cateva vorbe de miere ca tristetea sa-mi alungi,erau..

Cateva fire rosiatice impiedicau roua sa se prelinga in nestire
Iar tu mi-ai atins chipul cu mainile aspre dand la o parte piedicile rosiatice privindu-ma ca pe un rosu diamant
Aveam parul ravasit , fire de foc cazura plutind in aerul greu ,ucise de roua ce izvorea de sub gene ,era otravitoare

A continuat sa-mi plimbe suferinta pe obraji ,boboci de trandafir
Arunca-mi durerea 'n mare..
Dar ei s-au stins ca un safir