marți, 13 iulie 2010

Roua

Imi lacrimau ochii din pricina vorbelor ca o mie de cutite ce ma strapungeau
Iar tu te agitai nestiind cum sa faci sa-mi dispara roua de pe gene
Dar erau de'ajuns cateva vorbe de miere ca tristetea sa-mi alungi,erau..

Cateva fire rosiatice impiedicau roua sa se prelinga in nestire
Iar tu mi-ai atins chipul cu mainile aspre dand la o parte piedicile rosiatice privindu-ma ca pe un rosu diamant
Aveam parul ravasit , fire de foc cazura plutind in aerul greu ,ucise de roua ce izvorea de sub gene ,era otravitoare

A continuat sa-mi plimbe suferinta pe obraji ,boboci de trandafir
Arunca-mi durerea 'n mare..
Dar ei s-au stins ca un safir

6 comentarii:

Sab spunea...

Doamne cat de genial :|:|
esti roscata acum?:D

Riot spunea...

daa:d si oricum am o obsesie pentru rosu:))

Sab spunea...

Cartea Mironei.

:O :x cred ca e genial =p~ eu am o obsesie pt paar roscat:)))

Sab spunea...

Da, dar am facut greseala ca le-am citit mai intai Cartea Mironei si-apoi Panza de paianjen.. si mie mi-a ramas Cartea Mironei in minte:D

Silvia spunea...

ohh,e superba poezia :)

Riot spunea...

multumesc :d