miercuri, 6 iulie 2011

-Nu iti e dor ? Stii doar ca nu o sa mai simti la fel...
-Stiu dar...
-Spune-i.
-Ce sa-i spun?nu mai simt nimic..dar cu toate astea imi e dor.
-Spune-i asta.



E optimism?e realitate?
Mi-e dor si de vremea cand eram inca o copila fara absolut nici o grija ,dar ce  pot face?
Tuturor ne este dor.Si chiar daca am incerca sa readucem inapoi acele vremuri,nu o sa mai fie nimic la fel
Trebuie sa infruntam realitatea.Si asta e primul pas... Acceptarea

4 comentarii:

torden spunea...

... dor de ceva... sau de cineva :)?

Riot spunea...

in prima parte este despre cineva,in a doua parte "cineva-ul" se imbina cu "ceva-ul"

D. spunea...

ai punctat bine anumite aspecte ale dorului pe care îl poţi simţi, chiar şi pentru cineva la care nu mai ţii..

Goda spunea...

Ai dreptate, acceptarea e primul pas, viata merge inainte!