joi, 14 octombrie 2010

In ai tãi ochi cerul era-nstelat
Omoplaţii de porţelan,inceput-au sã-şi croiascã aripi din fãrame de nori
Inimile ne sângerau ,asa transpirã ele,flãmânde deseori
S-au adunat roiuri de frunze sângerii gata sã-şi dea obştescul sfarsit sub ale noastre tãlpi
Al tãu zâmbet pastelat nu moare..


S-a intamplat.Si or sa fie uitate usor..caci imaginatia e departe de realitate ,iar cand se apropie cat de cat una de alta ,tu traiesti momentul si apoi dai uitarii tot.
Tot ce ai construit pana acum pentru tine va trebui sa construiesti cu grija iar ,peste ceva timp,pentru ca acum totul e luat de la 0.Dar totusi, de ce am lasat amurgul unei zile de august sa distruga tot ?




Un comentariu:

Sab spunea...

cat de frumos :o3