http://www.youtube.com/watch?v=MuQ0AQ7YWS8
Azi ma binedispune foarte tare
luni, 26 iulie 2010
joi, 22 iulie 2010
Ispita
Flacara inca mai arde ispitita de ale noastre trupuri in racoarea noptii,asteapta si asteapta la nesfarsit.E o luptatoare.
Ea stie ca am facut tot ce-mi statea in puteri ,stie asta foarte bine.Din pricina asta e blanda cu mine ,nu ma arde ,nu ma doare.Dar uneori presiunea e prea mare si nevrand imi produce o durere intepatoare ,plina ,lasandu-ma fara putere.
Deseori e provocata de tine,alteori doar resimte niste vechi timpuri frumusele.
Dar stii ce cred eu?
Ea incepe sa arda mai tare cand simte in jurul ei o alta flacara ce icneste pe zi ce trece mai mult, indignata de trupurile noastre si atunci suntem pe aceeasi lungime de unda
Ea stie ca am facut tot ce-mi statea in puteri ,stie asta foarte bine.Din pricina asta e blanda cu mine ,nu ma arde ,nu ma doare.Dar uneori presiunea e prea mare si nevrand imi produce o durere intepatoare ,plina ,lasandu-ma fara putere.
Deseori e provocata de tine,alteori doar resimte niste vechi timpuri frumusele.
Dar stii ce cred eu?
Ea incepe sa arda mai tare cand simte in jurul ei o alta flacara ce icneste pe zi ce trece mai mult, indignata de trupurile noastre si atunci suntem pe aceeasi lungime de unda
vineri, 16 iulie 2010
marți, 13 iulie 2010
Roua
Imi lacrimau ochii din pricina vorbelor ca o mie de cutite ce ma strapungeau
Iar tu te agitai nestiind cum sa faci sa-mi dispara roua de pe gene
Dar erau de'ajuns cateva vorbe de miere ca tristetea sa-mi alungi,erau..
Cateva fire rosiatice impiedicau roua sa se prelinga in nestire
Iar tu mi-ai atins chipul cu mainile aspre dand la o parte piedicile rosiatice privindu-ma ca pe un rosu diamant
Aveam parul ravasit , fire de foc cazura plutind in aerul greu ,ucise de roua ce izvorea de sub gene ,era otravitoare
A continuat sa-mi plimbe suferinta pe obraji ,boboci de trandafir
Arunca-mi durerea 'n mare..
Dar ei s-au stins ca un safir
Iar tu te agitai nestiind cum sa faci sa-mi dispara roua de pe gene
Dar erau de'ajuns cateva vorbe de miere ca tristetea sa-mi alungi,erau..
Cateva fire rosiatice impiedicau roua sa se prelinga in nestire
Iar tu mi-ai atins chipul cu mainile aspre dand la o parte piedicile rosiatice privindu-ma ca pe un rosu diamant
Aveam parul ravasit , fire de foc cazura plutind in aerul greu ,ucise de roua ce izvorea de sub gene ,era otravitoare
A continuat sa-mi plimbe suferinta pe obraji ,boboci de trandafir
Arunca-mi durerea 'n mare..
Dar ei s-au stins ca un safir
Abonați-vă la:
Postări (Atom)