luni, 12 aprilie 2010



Si mergea asa mandra ,cu zambetul pana la urechi dand piept tuturor.
Radea.. inveselea pana si cerul.
Si stiti voi ,aveam si inca am o cutie rosie plina de amintiri,m-a tentat sa o deschid ,au navalit asupra mea atatea..
Le-am tinut piept si lor.Si o sa continui sa fac asta oricat ar vrea sa le scot de acolo sa le fac sa reinvie.Oricat as incerca eu sa neg ca nu as vrea sa le fac sa zburde in mintea mea ca atunci imi dau seama ca asta e si ceea ce defapt eu imi doresc neincetat.

Si o sa le tin piept incontinuare,pentru ca amintirile acelea sunt doar niste stele .


Candva au fost aerul.

2 comentarii:

Sab spunea...

si stelele nu dor. nu?

Riot spunea...

ba da..din nefericire..