un douazecisisapte noiembrie ciudat

A trecut ceva timp de cand am inceput sa nu mai acord asa mare importanta blogului.Timpu' e mereu plin de surprize,e dubios,nu stii cand te schimbi sau renunti la anumite lucruri care iti faceau placere,fara sa vrei.Anul asta a fost (si inca e ) al nabii de surprinzator.Poate mi se pare..Simt in mine farame de ganduri si simturi vechi.

Cert e ca sunt in dubii,in legatura cu totul.

                                        oh ..noiembrie,de ce imi faci asta in fiecare an?

                                        pentru mine,toamna se termina odata cu noiembrie

                                                      scuip totul si-o iau de la capat

                                                                    adios.

Schitam un zambet amar,inuman as spune

Stelele-mi pareau reci,imune

Amintiri ucigator de dulci,

Un dezastru frumos pe-atunci.

Cand,pe inserat

Am resimtit acel fior

Unde estu tu,vechiul meu dor?

Am suspinat...

Si unde-i al meu zambet amar?

Trecut boem,imaginar?

Caci,iubitule,m-am pierdut in ai tai ochi verzi..

Stele ma incalzeau

Dulce emotie de toamna,

Saruturile-mi apuneau

Inlauntru,ma ispiteau..

Sper a nu fi efemera

Romanta de septembrie

Un hazard,ce-i drept

Cat de mult te iubesc!